| 1.
|
ESCROCHER'IE, escrocherii, s.f. Infracţiune care constă în înselarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obţinerii unor profituri; faptă de escroc; înselăciune, pungăsie, sarlatanie. - Din fr. escroquerie.
Sursă
: DEX'98
(51570)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
ESCROCHER'IE s. 1. v. fraudă. 2. hoţie, impostură, înselăciune, înselătorie, pungăseală, pungăsie, sarlatanie, smecherie, (livr.) tripotaj, (rar) sarlatanerie, sarlatanism, smecherlâc, (pop. si fam.) pezevenclâc, potlogărie, (Mold.) solticărie, (înv.) calpuzanlâc, matrapazlărie, mestesug, sălvirie, (înv., în Mold.) sulerie, (fam.) coţcărie, matrapazlâc, pehlivănie, pisicherlâc, smechereală, (înv. fam.) coţcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ţine de ~ii.)Sursă
: Sinonime
( 183140)
- siveco |
| |
| 3.
|
escrocher'ie s. f., art. escrocher'ia, g.-d. art. escrocher'iei; pl. escrocher'ii, art. escrocher'iile
Sursă
: DOR
(243929)
- siveco |
| |
| 4.
|
ESCROCHER'I//E ~i f. Faptă de escroc; sarlatanie; potlogărie; coţcărie; impostură. /<fr. escroquerie
Sursă
: NODEX
(333702)
- siveco |
| |
|
|